"Dac`aş şti să scriu frumos, aş scrie o poezie,
Cu vers dulce şi duios, dedicată numai ţie!
Ţie, celui care-mi eşti, aşa cum ţi-am spus odată,
Bolta cu aştrii cereşti şi nemărginirea toată!
Tot la fel îmi eşti şi-acum, tot aşa vei fi mereu
Şi inimii mă supun, când te vrea în gândul meu!
În gândul ce-l am în zi, în gândul ce-l am în noapte,
Când te-aştept cu dor să vii, ca să mă-nveleşti în şoapte!
Eşti tot valul meu şi marea şi aşa o să rămâi!
Şi când vii la mine seara, dor în inimă îmi pui,
Fiindcă eşti apa şi foc, însă care nu se stinge,
Căci eşti totul la un loc, eşti foc ce inima-mi frige!
Iar eu sânt cerul albastru, plin cu miile de stele
Şi cu gândul meu măiastru, ştiu să te plimb printre ele
Să-ţi arat nemarginirea, însă n-ai s-o poţi vedea,
Căci se află în iubirea, ce-am ascuns-o într-o stea!
Toate acestea eşti şi sânt, chiar mai multe la un loc,
Prinşi între cer şi pământ, de-al iubirii frumos joc!
Şi le-aş pune-n poezie, scrisă cu un vers duios,
Dedicată numai ţie, dac`aş şti să scriu frumos……"
"Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
RăspundețiȘtergerecu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii."
"Privesc inspre zarea albastra,
RăspundețiȘtergereInvaluita in mii de ganduri de iubire,
Ma simt ca o pasare maiastra ,
Ce zboara catre nemurire...
In zborul ei suav si bland ,
Te cauta-n departare-albastra...
Si te gaseste trist, meditand ,
In vraja noptii ,privind la fereastra..
Te privesc din umbra,cu dor iti zambesc,
Iar inima in mine ,ca focul se zbate,
Ma simt intr-o clipa un inger ceresc,
Si sufletul ar dori , ca iubirea mea sa-ti arate"