"Nu ştiu de ce mă crezi un călător,
Că rătăcesc pustiu printre destine?
Chiar de plutesc, nu sunt navigator,
Iar dacă zbor, o fac doar pentru tine.
Ţi-e teamă, poate, că în zori dispar
Şi-ai să rămâi numai o amintire,
Că voi uita c-am fost un număr par,
Pe care ai plusat o fericire.
Nu ştiu să joc, sunt doar un amator,
Am răsărit târziu printre ruine,
Nu sunt nici vis, nu sunt nici călător,
Şi dacă zbor, n-o fac cu orişicine.
Cu siguranţă n-am cum să dispar,
Când tu mă luminezi - flacără vie,
Nu vreau ca să rămân număr impar -
Tu, pasăre ce cântă-n colivie!
Doar lângă tine pot să fiu în zbor
Şi de pe cer nu vreau să mai cobor..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu